O, Maestre iubit, vino!
O, Maestre, vino aici!



O, îndrăgostit rătăcit,
Fermecat de univers, vino aici!
O, inimă veșnic însetată,
O, rege preaiubit, vino aici!



Tu ești picioarele, tu ești mâinile
Tu ești viața din tot ceea ce trăiește;
Zbor extatic de privighetoare,
Spre această grădină – vino aici!



Tu ești urechile, ochii
Și simțurile de dincolo de ele.
Tu ești rătăcitorul fără de mâncare --
La acest banchet, vino aici!



Tu ești ascuns privirilor
Și dincolo de tot ceea ce este vizibil,
Dansând liber și lipsit de griji –
Vino aici!



Tu ești lumina zilei, bucuria dragostei,
Durerea mistuitoare a întristării.
O, strălucire nocturnă a Lunii,
Nor de rouă dulce, vino aici!



O, înțelepciune a tuturor lumilor,
Deținător al tuturor cunoștințelor,
Câteodată ești aici, câteodată dispari,
Ridică-te acum și rămâi aici pe veci!



O, inima stigmatizată,
Jubileul și nebunia ta s-au terminat,
Strugurii s-au topit în vis.
Te rog, fără lacrimi, doar vino aici!



O, nopți fără de somn, plecați!
O, întristare fără de rost, pleacă!
O, intelect obosit, dispari!
În acel pământ trezit, vino aici!


O, inima epuizată, vino aici,
O, suflet rănit, vino aici!
Iar de ușa este blocată,
Prin perete vino aici!



O, frumusețe a lui Noe, vino aici,
O, aspirație a sufletului, vino aici,
O, remediu pentru cel extenuat, vino aici,
O, medicament pentru cel bolnav, vino aici!



O, față de lumina lunară strălucitoare, vino aici,
O, ape ale inimii, veniți aici,
O, preafericire a îndrăgostiților, vino aici,
O, orbire a celor ignoranți, vino aici!



O voce a sufletului...
Destul. Limba-mi obosește.
Fără altă răsuflare,
Fără alt cuvânt, vino!