Numai eu stau și nu găsesc,
Răspunsul infernal ce doare,
De ce în lacrimi rătăcesc,
Și unde e sufletu-mi oare?

O rană adâncă nu s-a-nchis
Și încă simt durerea ei,
O lacrimă, un dor, un vis,
Se scurg încet din ochii mei.

Și nu știu rana dacă trece,
Dar știu durerea nu se stinge,
În lume iubirea e rece
Și pe om mereu îl învinge!

Dar omul bun îndură multe,
Căci știe că e un sfârșit,
A învățat ca să asculte
Numai de Domnul Sfânt cinstit.