Spune-mi femeie unde-ți este gândul?
Unde-ți e privirea ce m-a fermecat,
Pe care atunci cu drag tu mi-ai dat?
Spune-mi, acum, pân' nu mă ia pământul.

E închisă lumea. Trupul diseccat.
Marea se deschide. Sângerând, cuvântul,
Mă îndeamnă ades să-mi iau avântul
Către o altă viață demnă de urmat.

Să privesc în urmă, ochii să-i închid,
Să nu mai admir cerul când e senin
Și cu ochii-nchiși un altul să deschid.
Să nu plâng continuu, nici să mai suspin
Și întreg trecutul să mi-l pun in vid.
Moartea ce urmează, fericit să-ntâmpin