- Mai fac pe țărmul timpului popas
Între ce-a fost și ce-ar putea să fie...
Mereu am traversat acest impas,
M-am întrebat de câtă poezie

Avem nevoie noi sau pentru ce
Ne scriem zilnic versuri? Cărei ore
Îi datorăm miracolul că e
Compusă din lumini multicolore?

Dar între ieri și mâine e un pas
Pe care-l ignorăm cu gentilețe,
Nicicând n-am depășit acest impas
Și totuși... nicio umbră de tristețe.

- Eu joc ades cu runele șotron
Și caut câte-un colț în care piatra
Descalță molecula de carbon,
Iar poeziei noastre-i află vatra,

Izvorul unor inimi de cleștar
Și-a ielelor ce ne-au chemat la joacă...
Te-admir pe luciul apei și-apoi sar
Visând și nu-ntreb niciodată dacă

Suntem sortiți să trecem peste ceas
Ca veșnicia-n prima ei secundă
Găsind mereu o cale în impas
De-a face universul să-mi răspundă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș