poartă gulere scrobite și înalte,
un fel de excrescențe gotice în femininul omoplaților
durerea, suportabilă uneori,
îi pune cel mai adesea la încercare limitele
dar,
câtă vreme rămâne un secret, este
mai mult decât bine

!sonia!

face dragoste cu lumina stinsă
nimeni nu se apropie de ea
mai mult decât de o scenă / de un ecran / de o pictură
prevăzută cu sistem performant de alarmă

!sonia ține la intimitatea ei!

adesea
căderea păsării se propagă
în propriu-i spectru
atunci
semnul începe să crească

!sonia poartă cămăși bărbătești xxxxl în care se pierde!

cu angoase cu tot
instinctual / aproape matern mângâie
rana
discretă, nu dezvoltă niciodată subiectul
cu ceilalți
își proiectează neliniștile în 4 cuvinte rămase prin preajmă,
în fantasmele irisului pe care, încă dinainte de a se naște,
conștiincios îl crește în palmă
când se face mult prea târziu și
crucea îi strangulează claviculele

!sonia devine!

atlas în miniatură și,
deși împărtășește constant starea de culpă,
semnul o face mai puțin vulnerabilă:
ce poate fi zgomotul unei uși Î-N-C-H-I-S-E dacă nu
o simplă halucinație auditivă, cel mult
tunetul rătăcit, cel mai probabil
o banală defecțiune tehnică...