Lacrimi arse te-au adus din soare,
Încălzind din pântece zenitul,
Legeni pe ocean ceru-n scrisoare,
Sânii tăi hrănindu-ne ursitul.

Zbori prin ochii nimfei înverzite,
Fruct din trupul tău este descânt,
Cu privirea-n raze rătăcite
Și săruturi calde de cuvânt.

În adânc ne umbli, deschizând,
Decolteul nopților rebele,
Din suflarea sufletului blând,
Cu licoarea ce suspină-n stele.

Mâini de catifea adormitoare,
Bat clopotul în blondele cuptoare!