Îmi pipăie timpul scheletul,
Dacă îl mai car în spate
Și uite că mai pot.
Liniștit să stea, nearătarea,
Chiar dacă îmi socotește pașii,
Țigările, aparențele și e vigilent
Cu filantropiile mele.
Mai și tușește mirat și pierde nopți
Să-mi spioneze scamele efigiei.
Îl simt lipitoare de mine,
Sunt captura lui de război genetic,
Dar și generic, de când m-a prins
Lăptăind la sânul spiralei materne.
Totuși, ne împăcăm în simbioza
Principiilor repetabile, conectați
Ca ața cu acul, în mâna
Croitorului de vieți.
Tocmai ne-a brodat și aici!