Mai storc din oboseala mea minute,
perfid incendiez rațiunea,
fuzionez prin hotarul metafizic
cu bocanci și mitraliere pacifiste,
pensule uzate de nisipuri mișcătoare
în acest tablou pictat cu vorbe.
S-a oțețit zeama octavelor
care mi-au necrozat trecute armonii,
am nimbul cam jupuit de timp
fără să fiu rebut umilit de circ
și mai joc baba-oarba cu destinul.
Scanez orele și le șicanez tăcerea,
ameninț că le dau la abator
să le toace pentru chiftele
râvinite de zodia mea cu două guri.
Mă înveselește isprava ideii,
zâmbesc ca un cireș înflorit,
apoi mă semnez, jos, indecent câine,
pe zidul subconștientului meu iritat.