Prima regulă a feng shui-ului îți cere ca la prima oră
să ridici capul de pe cele două perne.
În a doua oră îți montezi în mijlocul casei o arenă,
te despăduchezi și, în loc de ochi, îți pui lanternă.
În a treia oră dospești trei ecleruri și schițezi cu untură,
pe cel mai apropiat perete,
o strategie pentru orele care vin.
A patra oră strângi gunoiul și energia negativă într-un sac transparent și ieși în stradă,
pentru că e indicat să te descotorosești de ele în miezul zilei.
A cincea oră o confunzi mereu cu a patra,
drept urmare continui să acumulezi gunoaie și tensiuni negative,
până îți amintești că nu mai e timp de aerisit pivnițele.
Așa trece și a șasea oră,
iar în a șaptea te minunezi că ai încăput în primul tramvai cu aripi
care se târăște nervos pe câmpii.
A opta oră e destinată unei colaborări clandestine
cu o șleahtă de mercenari timizi,
care-și vând sufletul pentru cumpărăturile de dinaintea orei de închidere la supermarket.
La ora nouă te-ai cam învechit,
dar ziua e încă proaspătă,
ștergi de praf legumele și fructele pregătite pentru ora a zecea.
Într-a unșpea oră, siesta se întinde pe o sută treizeci și cinci de minute, răgaz binevenit să te scuturi de scame,
să umfli un balon și să îl tachinezi pe locatarul din colivia de alături.
În ceasul al douăsprezecelea, găsești patru scânduri de lemn ars
și le transporți până acasă,
știind că toate nimicurile culese la nimereală
ți-au fost utile la un moment dat.
Ora cu numărul treisprezece se umflă până se crapă în ceasul al paisprezecelea,
iar tu nu ai făcut decât opt flotări și o budincă.
În a cinșpea oră, scuturi ultima lenjerie brodată curată
și pui într-un cui o bucată de căpăstru zdrențuit,
cauza a trei crize de lumbago de la ora cu numărul șaisprezece,
care s-au evaporat în tămăduirile dintr-a șaptesprezecea,
mirându-te încă o dată de conexiunea dintre tâmplă și noadă.
Acum judecă și oprește-te din judecat.
Suflă în lumânare pentru ora a optsprezecea,
nouăsprezecea...
douăzeci și doua...
pentru restul din toate câte au rămas,
până la prima.