mâna dreaptă
care mă închină
cu ea scriu
mănânc
închid la nasturi toamna
mă intimida
zilnic în timp ce naiv
rătăceam sensul
într-un oraș populat cu himere
din lăuntrul mintii mele
sa caut în intersecții de cuvinte
orizonturi de lumină
ochii au poposit pe circul din inimă
să nască amintiri
cu părți distincte
segmentelor geometrice
atunci s-a găsit
armonia universală
îngrădind libertatea visului
unui adult corijent la maturitate