Îmi pare că în mijlocul a ceea ce îți spuneam stă furibundă inima mea
dumnezeu nu are nicio treabă cu asta, te trezești într-una din zile altfel
îți lași la o parte întrebările și toate dubiile însoțitoare
te îmbraci în femeie lași de o parte stânjeneala
devii altceva
una
pe buze aroma de merișoare al unui ruj foarte roșu
ieși aproape nouă din casă ți-ai pus desigur cerceii tăi cei mai frumoși
fusta te îmbracă de parcă nu ți-ar mai fi mamă
ci tată
pantofii cu toc ți i-ai înmuiat în aur
și-n
ploaie
ceasornicarul îți dă cheia inimii bărbătești și începi să întorci altfel ceasul și timpul
dar nu, bărbatul tău nu e nicăieri
îl cauți zadarnic pe strada prelungă ca moartea
pe taximetre s-au oprit dumnezeii să-întrebe ce e cu suflul cel nou
pentru că nicio pasăre nu se schimbă la suflet prea repede
iar tu ești pesemne o pasăre ai devenit una
din porumbă te-ai făcut porumbel și apoi iarăși porumbă
ce-s cu zbaterile acelea, femeie,
te întorci din drum
în depărtare vezi cum cineva încetează să mai bată cu pumnul în ușă
e bărbatul tău probabil ți-a deschis inima cu o cheie nu știuse c-o are
nu știa la ce folosește,
îmi pare că pe ecranul publicity sunt îndrăgostiții aceia piepturile lor de pasăre albă
s-au întânit
și
au ars
pe dinăuntru
implozie
surdă
așa cum ard stelele când le aprinzi dacă ești dumnezeu și ele fac prostii
și pe cerul de noapte se arată culoarea
o vezi de la sute de mii de ani lumină
dragostea e de fapt trucul lumii
un schimb
nu
e troc
așa cum dumnezeu are nevoie de trupul clădirilor și de clopote,
îmi pare că acum s-a făcut liniște...
așa cum ceasornicarul are nevoie de setea voastră de timp, pentru ceasuri,
dar îndrăgostește-te, odată,
femeie!
sau

redevino copil.