lumină beau, străjer în ape sure
și adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseții tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunțești,
prin lume-mi ești destin și testament,
al zămislirii dulce element
și piatră de înmormântare-mi ești.

genuni deasupra leneÈ™ se deschid,
pășim în cer tiptil și-n zbor lichid.