Dacă gâfâi nu vă mirați, am fost hăituit și linșat
Pe străzile orașului minunat
De oamenii blânzi cu fețe lungi
Care slujesc la templul întrebărilor fără răspuns
M-au judecat într-un proces în piața publică
Pentru că am râs printre flori de cireș în luna mai
Pentru că am cântat la fluier din os de unicorn
Și nu am vrut sa beau apă din izvoarele lor
Așa ceva nu s-a mai auzit în minunatul oraș
Al oamenilor blânzi cu fețe lungi
Apoi m-au alungat din lumea asta
Mi-au spart capul cu verbe și adverbe
Cu lături și murături, cu măgării și mojicii
M-au strivit în menghina moralei
M-au înjunghiat cu arma vigilenței
Abia am scăpat din mâna lor
Pe străzi mici și întortocheate
M-am certat cu lumea pentru un petic de cer
Pentru mireasma florilor și pentru iubire
Am rămas certat cu lumea pentru o fărâmă de speranță
Pe fundul sacului de gunoi și putregai
Sunt vinovat că florile sunt parfumate
Că porumbeii se giugiulesc pe streașina casei lor
Că ziua vine după noapte
Că se nasc copiii și mieii zburdă pe câmpie
Eu nu mai am un loc în lumea asta
Dar nici pe lumea cealaltă
Cineva mi-a furat locul
Asa ca eu am rămas
Certat cu lumea