Nu sunt poet, cine a spus?
Îmi fac vorbele să sune,
Vântul și ploaia s-au opus
Scriu umil o rugăciune.

Mă simt și-acum liber fecior
Și-mi arde-n trup lumânarea,
Cu pușca vieții la picior
Tai pământul, vântur marea.

Nu mă las pierdut din fire
Fac din cinste o virtute,
Pun în crezul meu iubire
Pe drumuri nestrăbătute.

Totul e să se întâmple
Doar ce-i scris în legi și astre
Când se adună pe la tâmple
Fire albe ori albastre.

Și nimicul o să zboare
Spre pustiul din legendă
Cu nisipuri mișcătoare
Unde moartea stă la pândă.

Lumea-n sine se tot zbate
Mult mai repede-n știință,
Liniile sunt curbate
Și spiral se urcă-n ființă.