Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții
mulți se adună pe la colțuri de stradă
să-și povestească întâmplările
care n-au avut ecou.

Orașul ascultă cu ferestrele deschise
și se miră,
nu iartă pe nimeni și-l judecă aspru
pentru ce a făcut sau n-a făcut pentru el,
oamenii se plimbă, văd lucruri noi,
critică autoritățile și pleacă liniștiți,
vine o noapte străină
cu gânduri și planuri pentru ziua de mâine
în fuga de angoasă.

Lumini multicolore se perindă pe la vitrine
e o liniște ca într-o amiază
în care și păsările dorm,
stelele se aprind și se sting pe rând
în candelabrul cerului gânditor.