ca și cum ai avea certitudinea că boala sau trădarea
nu sunt cu nimic mai grave decât morțile
când moarte este unul dintre cuvinte
convențional atribuit într-o joacă
așezat între piesele lego
printre întâmplările proprii
pe îndelete despărțit în silabe
rupt mai apoi în litere
amestecate [traome!] peste timpul pădurii
în semn de ninsoare darnică...

intri din câmpul de luptă direct în pace
și ploaia de iarnă vine altfel
frigul se poticnește în fața ingenuității tale
nimic din trosnetul sufletului sub coviltirele sfâșiate
miroase cumva cunoscut
ceva benign pune stăpânire pe tine:
sentimentul curții / al trecerii experimentate printr-un vitraliu

plânsul se eliberează estetic
distanța – umil pretext pentru intrarea în stare
în felul acesta în care te lepezi de neadevăr
alegi să te doară dacă te doare
să te fie dacă te este
întunericul care ne atinge frunțile
ca o altă mirungere
prin care ne ținem unul de altul
pe cărarea blindată de fructele măceșului coapte

!o lovire intempestivă a apei de pământuri
alfabetele sângelui prelungindu-se / întâmpinând Cerul!

înserarea păstrează mereu o lumină
peste tristețile lumii însingurate
peste deznădejde
doza de cântec / de neuitare
în care nu te-ai despărțit niciodată
de tine

dealul se ivește
din imaginația copilului
printre frunzele tomnatice ale arțarului
cochilii / ecoul rugăciunii / ochii măriți ai Sfântului
prima oară când am auzit clopotul și-am știut
că mă întorc
Acasă.