jertfiri de apă-n rouă-s pe altare
de-a ta șoptire-s în ebrietate
lumina e divina vietate
ce umple căi ce-s altfel cavitare.

veneau de întuneric zări iertate
cuvântul tău veghea pe la hotare
o taină-n piept, lipsită de-ncetare
și visul ne dansa în libertate.

în tine-s flori grădina să-ți înjghebe
și pasărea să-nvie-n blândul scrum,
să urce-n cer și îngerii din plebe.

pe-ntins de patimi umbra ta-s precum
și-s zămislit în dor de zbor să-ntrebe,
o ușă către tine sunt acum.