Or fi murit iertarea, înțelepciunea și credința
ostracizate de prostie și intoleranță?
Trufia mulțimii demonizante,
ca untul rânced pe pâinea mucegăită,
toxică hrană, diversiuni răsplătite
cu urletul urii isterice,
violență atavică a sângelui de smoală,
pentru că ei vor locul celorlalți și-apoi,
ciclul se reia comandat de alți profitori.
Reagitate obiceiurile barbare,
ochii înroșiți de dușmănie primitivă,
venin strigat, scuipat, ritmat
de bolnavii democrației canibale,
iubitori de nedreptate a dreptății
dirijați de păzite rânjete schizoide.
În ce ape clocite au fost botezate
capetele vrajbei pline de viespii alogene?
Tristă, istoria locului lăcrimează
la mormintele strămoșilor umiliți.