Versul meu este consolarea mea.
Versul meu este a mea cachaca. Orișicine are cachaca lui.
Toate-s bune, când vreau să beau: pahar de cristal, cupă olandeză de fier,
frunză de taioba; n-are importanță.

Dacă vreau să-l laud pe Dumnezeu sau să-mi ușurez sufletul,
să-mi treacă necazul că bruneta nu mă ia-n seamă, să-mi cânt viața și munca,
fac versuri. Iar versurile mele-mi fac bine.

Versurile mele-mi fac întotdeauna bine…
Uneori au nerușinarea cuiva care se dă peste cap,
dar rostogolirea lor nu-i pentru public, e doar pentru mine.
Eu pe mine mă înțeleg bine.
Nu sunt cineva prea vesel. Sunt chiar foarte trist.
De vină sunt bananierii din țara mea, umbra lor, lenevoasă și moale.
În unele zile pășesc pe stradă cu ochii aplecați
ca nimeni să nu bănuiască, sau să-și dea seama
că mi-am petrecut toată noaptea plângând.
Sunt la cinema și văd un film de Hoot Gibson,
brusc aud un sunet de vioară…
ies afară descurajat.
Ah, să fii băiat de plantator!
Să te afli la Sao Francisco, la Paraiba sau pe malul
oricărui râuleț vagabond,
cu mereu aceeași sen-si-bi-li-ta-te.
Cu oamenii ce călătoresc prin patrie și tot le e dor de patrie.
Blocul acesta cu nouă etaje comerciale
e foarte interesant.
Dar interesantă era și casa colonială din plantație…
În ascensor eu mă gândesc la fermă,
când sunt la fermă mă gândesc la ascensor.

Așa m-au modelat pe mine țara mea și oamenii ei
și mă bucur nespus că m-am născut cu această meteahnă.
În opinia mea, cea mai mare măgărie e să suspini după Europa.
Europa este un oraș bătrân unde totul se învârte în jurul banilor
și are actrițe cu picioare superbe care te înșeală făcând semne pe sub masă.
Francezul, italianul, evreul vorbesc niște limbi de te apucă groaza.
Aici, cel puțin, știm că suntem cu toții din aceeași tagmă,
unii citesc ziarul, alții vorbesc de rău guvernul,
altul se plânge de viață (totul e foarte scump)
deși totul merge ca pe roate.

Dacă nu merge ca pe roate și versul meu, sunteți voi cam tari de ureche.
Nu v-am spus că sunt doar un poet?




traducerea Dinu FLÃMÂND.