Aristocrata fără vârstă
temuta și urâta doamnă,
iubita și dorita pentru alții,
din pepenele vieții, înfometată,
la-ntâmplare scoate
sâmburi-ființe coapte sau necoapte
și-nghite, sfarmă sau stupește,
în legea ei.
Când sunt războaie,
semințele de rodii vii îi plac
neplăsmuitei negre aristocrate.
Nimic și nimeni nu o satură,
e doar o gură sub un giulgiu
brodat cu fir de univers.
Înghite sori, planete și istorii,
chiar timpul plecăciuni îi face,
stăpână e pe spațiu și mișcare
aristocrata fără îndurare.
Cum ar fi lumea fără ea?
Big-bang-ul nu se mai năștea
și nici poezioara asta a-mea!