Eu văd în depărtare
și parcă n-am vedere,
deși lumea e mare,
văd peste tot durere.

Spun că speranța
e ultima ce moare,
dar totuși e poveste
și ea e muritoare.

Și tot aud pe drum
luptă și vei învinge,
pentru mine e zbucium
și viața mă împinge.

Am o inimă ce-i plină
de speranțe și de vise
și nu-i cu nimic de vină
că-i cu ușile deschise.

Va veni timpul să râd,
și acasă voi ajunge,
la zece metri sub pământ,
c-un sicriu și-o cruce...