lumina miezuri învelește-n aur
și-n dimineață-s taine dulci de rouă
în zi suim din visele-amândouă,
cu dinți de trai mâncăm al nopții laur.

averi de veac din lacrima ta plouă,
eternul e al nunții noastre faur
și sub sărut pe buze-i blând tezaur
de ancestrale vorbe-n haină nouă.

din ieri prin astăzi navigăm spre mâine
pe sub infern de clipe-arzând în vetre
și tot pe-atât e paradis de pietre
tăcerea când rostește-n grai de pâine.

în gândul tău de zbor și de înalt
e înger înțelesul celălalt.