Telepatie aurie...


Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.


Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creștetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încâtare.


Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanțe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanțe.


Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ți fără seamăn,
Ce-a inspirat muze boeme.
Câți fiori de romantism
Ai lipit în piepturi vii?
Și câte raze aurii,
Au luminat curtate fețe.


Cum pârtie pe cer îți faci
Pășind în umbra stelelor,
Nu poți spune ce te doare
Și nici poveștile de viață
Ce din înaltul tău le vezi.


Așa cum nici un pământean
Nu-ți poate prinde fața în mâini,
În lacrima nopții senine,
Cu patimă să te sărute,
Ca pe-o fecioară însetată
De-o mare dragoste divină.

11-05-2017