Grăuntele de pâine din spicul de grâu
plin cu făină de lumină solară,
descântat de cântecul ciocârliilor,
păzit de stele, mângâiat de lună,
legănat de vântul verii,
curtat de maci și de cicoare,
își știe sorocul, veșnica osândă
și smerit se-apleacă spre pământ.
Paiele decapitate de combine-călăi
foșnesc goliciunea dementă.
E pace, recolta e bună, bucurie,
hambarele-s pline, vin sărbătorile,
miroase a pâine nouă, colaci și colivă.
Bat clopotele a mulțumire?