- A mia oară tac cu îndârjire
Am declarat cuvintelor război,
Nici tu nu știi cât îmi lipsești, iubire,
Tot cerul stă ostatic între noi.

În raiul meu sunt ramurile grele
De fructe interzise date-n pârg,
Arhanghelii-mpletesc covor de stele
Sperând că pașii tăi, cândva, cu sârg

Îl vor străbate-ncet în căutarea
Minunii tale. Nu așa-mi spuneai?
Capitulezi sau vei urma chemarea?
Când o s-ajungi să știi că ești în rai.

- Tăcerea ta cuvintele-mi dezbracă
De orice sens, c-un calm maiestuos
Aștept în eden fructul să se coacă
Și ceru-ntreg o să-l străbat pe jos.

Îți voi trimite-un înger c-o scrisoare,
Misionar al raiului, iar tu
Să-mbraci albastrul cerului și-o floare
Strivește-o între sâni! Nu-mi spune, nu!

Gustând din ei voi desluși dulceața
Minunii ce-o visam de-atâta timp
Și-ți jur că ne va prinde dimineața
Ostatici între Eden și Olimp.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș