nu știu nimic despre oameni, despre
vânătoarea polară din nord dizolvată subtil
într-un balon de săpun, frumoasa talie
a hipnozei întro lumină cât de cât
boreală. nu știu nimic despre...
licurici și (in)diferența ascunsă
între tainele nopții, stele micșorându-și infinit
circumferința prin nenumăratele mici alunecări
în ambele sensuri. știu doar că ești prezent.
un simbol excentric al iubirii din noi
bătrânul din spatele spectacolului pe care
nu intenționez să-l dezvălui. te dezintegrezi lent
același colecționar de clepsidre de lemn
contaminând nisipul de parcă
ar fi fost întradevăr șirul de pești uriași
cuprins mereu de aceeași emoție
în fața prezentului...

nu știu nimic despre această lume
deghizată postum, fumători androgini de hașiș
conservați în formol grăbiți mereu
spre o altă iluzie, a doua șansă a sorții.