sub rugăciune dorm în nunți fantome
fior de umbre trece, taina-și cântă
în nemurire vocea își împlântă
deasupra voluptății de-axiome.

tăcerile cu fruntea neînfrântă
în oameni visului le sunt simptome
în aer plin de-a beznelor arome
prin noaptea ce în frică se-nveșmântă.

veneai plutind nocturn pe zări infime
cu existența a păcat șoptind
nedând folos la plumb din țintirime.

spălate cu-ntuneric se întind
pe sfoară de tenebre clipe-n rime
ce versuri în privirea ta-s găsind.