SEISM

Și zic în gînd:
De ce-al meu vis
A trebuit s-adoarmă pe altul,
Și să trezească înc’ alte șapte,
Ca Marile Minuni?
Surdă, murmur și implor
Să-mi lase Teama
Flori de moarte,
Pe un pat, la asfințit
Galben ca un monstru,
Scîrțîind a boală
Să-l privesc cum piere voluptuos,
Pătat de vin.

Și nu doar lespedea-i beteagă;
Venus, fără piept, mîini sau suflet
Dansează pînă la capăt pornită, lucind
Cu tremurul ei, fața mi-o spăl și mă-nchin,
Al meu chip nu mai există,
Piere voluptuos, pătat de vin,
Ochii-au devenit martiri,
Oricine poate să vadă
Umbrele gîndurilor plimbate pe țeastă,
Bărbia căzută, căci ani de zile
În zadar a vorbit!
În zadar a vorbit…