pentru că ai ajuns la un capăt
te întrebi ce formă va îmbrăca lumina
își va aminti tendoanele prin care a trecut subțiindu-se până la transfigurare
în dragoste a rămas la decantat

îți dai prin apă mâinile

ai fi putut să oprești în podul palmei măcar câțiva pești să-ți servească
la lungul drum
ai fi putut să strângi pleoapele la cea mai mica urmă de întuneric
dar nu.



Însemni mult prea mult
în jocul ăsta care se cheamă iubire mereu e cineva acolo,
pe dinăuntru
o pădure de mesteceni te cheamă


începi să rezonezi cu_ vântul