agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-20 | |
Lângă lac stă un lac foarte mic apoi încă un lac în care
plutește tăcută o luntre, este desigur călduț, picioarele tale sunt calde, stăteam pe ele, zăceam, pescarul se vede pe mal, ca o icoană duioasă, și nimeni nu plânge, pe Pământ, nimeni, femeia aceea a spinelui mai coase la pânză, tăcută, în oala săracă se isprăvește gătitul ciorbei de pește, lângă ea o fetiță, și cine suntem noi, aceia care tulburăm, cu fericirea noastră, icoanele, chipurile noastre două împreunate ca două mâini una pe alta care se roagă noi care zăcem ca proștii în barcă și nu știm cine suntem avem oare noi dreptul la dragoste la zecile de mii de ani în care plutim nesfârșiți ca fiecare licărire de apă suntem oare noi doi dragostea noi care de-abia ne-am văzut și nici nu ni s-a dat prea bine dreptul la zăpadă pe lac ninge acum și pescarul doarme cu spatele la peretele colibei în care și-a iubit odată nevasta fulgi mari cad dinspre icoanele care au uitat să pescuiască pentru ciorbe și pentru ceilalți cum în târg este foame de pește cine este de fapt Dumnezeu de ce Mirele a plecat de la noi spun pescarii copila aceea încă mai amestecă în ciorba cu pește prea acră în aer plutesc numai îngeri de fapt, sunt fulgi care au intrat, de pe fereastră, înăuntru, aducându-le tuturor aminte de cer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate