gene lungi zbor de hârtie
(de la o vreme îți tragi viața din poze)
rochia în sânge clocește un pantof roșu într-un colț de vară
încă o vară învățată pe dinafară
cerul rană uscată în geam
perdele de tifon veșnic murdare
diavolii dorm sub cearceafurile calde
în carnea moale
cortina cade pe scena goală
o aripă se zbate în aerul topit
ca o mască de ceară

hai fugi acum
ascunde-te în spatele oglinzii să plângi
să hrănești pereții cu păsări moarte
să numeri pastilele niciodată toate
te iubește nu te mai iubește
mereu rămâne un rest
un gest
neterminat
o dorință
cu alte picioare
dar cum să mai dansezi
când singură ți-ai ros și ultimul pantof
când dragostea din urmă te-a lăsat
cu ochii în soare