Te-am pictat pe o oglindă să fii noaptea între noi,
Căci m-am săturat de mine și de-acel ce n-am să fiu,
De acea singurătate cu sâni plini și ochii goi
Ce se-ntinde ca o târfă, cu cei doi, în timp ce scriu.

Și-uite-așa fug lângă tine, ăsta-i unul dintre trucuri
Ce îl face-n taină mama când îi este dor de noi,
Și nu vin mereu același, căci mai am și alte chipuri
Pentru cei din jurul tău, ce au milă de-amândoi.

Și rămân numai o clipă, Doamne, cât ești de sărac!
Cine-ți daruie iubire, cănd se teme de-al tău fulger ?
Mie îmi ridică-o șoaptă galaxii pe-un vârf de ac
Când las buzele rănite pe-un suspin sfios de înger.

Suntem doi într-o oglindă pe un munte fără griji,
Uneori cobori desculță, de rămân cu mintea goală,
Când te joci în gând cu lupii, parcă-s haita ta de mânji,
Ce îi pui să-mi poarte-n cârcă picătura de cerneală.