agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-07-29 | |
La final, ochii îmi rămân doar un subterfugiu
o stânsoare venind pe nepregătite dezvelind în nuanțe neverosimile liniștea nopții de pe chipul tău până sus, în vârful materiei întunecate ar fi de ajuns să arunc cu pietre spre stele depășind vălul necredinței apoi să mângâi luciditatea ca un pescar care-și aruncă năvoadele tot mai adânc până se va prinde de propria-i închipuire, până când prada și prădătorul vor deveni o singură ființă una care sângerează în pântecul nopții. Dar tu - copilă neîmblânzită iartă-mi munții de grijă ce-i port în mine, din întunericul casei unde doar singurătatea a mai rămas să ruginească o fi poezia umbră peste trupul meu, cuvinte de nelepădat în care mi se scurg anotimpurile dimineții, eu- un biet corp bătrân care și-a lăsat dragostea - ancoră, să nu mai rătăcească în văltoarea apelor. Tu nu mai spui nimic, tu ești ceața care vine ca un val păcătuind la întâmplare. Focul doarme în ochii tăi ca o bestie senină, și mi-e așa frică să-ți învelesc sângele cu nisip.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate