M-am hotârât
astăzi scriu un poem ca dintr-un copac, îl trag afară ca pe o floare de cireș
îmbrăcată în cireși îți scriu astăzi
născându-mă
singură
ca
niciodată
peste mine scuturai de pe pomi
pentru că leagănul îmi e fulgul cel roz din grădină
haina,
și
mai departe,
nu purtăm astăzi, oamenilor, decât culoarea copacilor și suntem animale sălbatice
săgetate în sângele roșu în care a căzut un pic de zăpadă
să fie?
ciute? eliberatele?
măsura blândeții nu este alta decât săgeata care iese afară din carne
și dacă bat clopote peste pădure
e pentru că peste ea s-a făcut acum foarte liniște
și cine știe ce nor o să se abată pe deasupra pădurii
o să ies din ea până în grădină
și înapoi, în cireș,

până în floarea lui molcomă.