Nu cred că-i joi, e-o înșelătorie -
prin calendar s-a dat cu bidinele! -
n-aveau altcum să treacă toate-acele
lăsări de sec și multă prea-sfinție.

Defect o fi, cumva de la cafele,
o viziune candido-nurlie,
ce simt că mă cuprinde ca-ntr-o vrie,
slăbit de post, pierdut în temenele.

Pe-așa delir, un fel de scăpărare
îmi umblă-n minte ca un oxiur
și mă trezesc la umbră de altare,

cu sufletul în rugă și huzur -
Dă-mi, Doamne, un canon din cel mai mare,
c-o sfântă fără stare primprejur!