soarele se descălțase la ușa pădurii
au tăiat copacii tineri
au tăiat copacii tineri
strigau păsările rămase fără adăpost
și oamenii cărau spre crematorii
trupuri de tineri
vlăguiți de furtuna disperării
nici noi nu știm pe unde ne mai e adăpostul
ridicăm cazemate
și-n ele ne punem cuvântul acasă
ne dau ocol păsări de pradă
încă nu ne scot ochii
ne lasă să zăbovim în lupta asta oarbă
până ce vom rămâne ai nimănui
Dumnezeu împarte pâine și apă
din păcatele noastre
n-a mai rămas nimic
în tranșee
am încălțat soarele cu bocanci de soldat
și l-am lăsat pe front
cu el nimeni nu se ia la trântă