Barza se plimbă grațioasă în grădina plină cu flori vii
Aș vrea să fiu ca ea lipsită de griji,
Dar sunt încărcată de cuvinte grele
Ce mă trag la pământ
Buzunarele-mi sunt pline de chicoteli bârfitoare
Țin fermuarul închis,
Încerc să închid ochii dar le tot aud
O plentitudine de fantezii alb negre
Se ridică la cer
Balonul cu aer cald colorat îmi iese de sub cămașa
Eu mă întorc la sol și-l umplu cu saci de osmiu
Ce mă trag la pământ!