sorbind din ale timpului clondire
în clipă-avem de veșnicie plete
ne venerăm visările ascete
a ține gândul tern în cumpănire.

Hristos plângea-n portretul din perete,
și lacrima îi râde-n fericire
mă oglindesc în blânda-ți nălucire
femeie cu privirile încete.

la orizont erau venirii muchii
și toate-aveau parfum de-apropieri
pe albul nopților corăbieri
ne îndrumam timona-n val de buchii.

căci în spinarea care liră duce
la urmă ancorăm în pârg de cruce.