dragostea mea e bună
și
caldă,
în floare,
bărbatul din pântec de floare,
pentru care veneam!
să te iubesc
ca pe o floare de piersic,
cununiță de rouă,
pentru care veneam!
din durere nu se naște nimic, ci numai din dragoste,
am tras apă cu cumpăna,
apa mi s-a părut bună,
dar cumpăna
plumb,
până la picioarele mele înghețate.
ți-am astâmpărat setea, și animalele tale s-au adăpat. tu ai rămas lângă mine.


Departe,
în iarba cea deasă și pătată de sânge, șade acum animalul
înecându-se,
fornăie,
dulce,
galbenă gura,
înecându-se,
urdoare
și sânge,
și cu botul
uscat;
undeva e vânătorul care i-a culcat pe iarbă o căprioară care întâmplător i-a dat naștere, iarba îl ține acolo,
încă zace în ierburi
nu
animalele nu plâng, dragostea mea,
ele nu pricep ce li se întâmplă.


La mansardă, s-a întâmplat să te pictez pe perete,
tot peretele era chirpiciuit și pe el am pictat cu pământ înmuiat fața ta
prea albastră
o culoare adamică
sprâncenele îți erau foarte negre
și apă pe fața frumoasă,
cununiță,
plângând.
..........................
Pentru că sunt o femeie, am înmuiat apoi țărâna aceea în roșu,
să călcăm chiar și acum pe pământul cu bălți prea amare,
pictura mă prinsese în ea,
ce mansardă frumoasă,
ce vis,
și cât de rele sunt ploile
Cel care șade și ține spaima în mână
............................................
Îți spuneam,
să îți căutăm animalele, -otava,
șoprul
câinii,
și picioarele tale umblând prin țărână,
să aducem apă,
și cumpănă
fără
cunună,
pe
sub
ploaia
care și acum, spune-mi, mai curge?
............................................
Și m-am așezat și pe mine, undeva, unde nu se vor vedea niciodată
cumpenele,
până mi se termină timpul. clepsidrele. firul
........................
care (cred că) din mine îl tot împleteam.