slovele cu scorbură le găseam tot mai greu,
tot mai puține cuvinte
ce să aibă în miez idoli de inexistență
către ritualul peniței,
cea cu vârf de beție

din poemele tale seară și cer mă preling
pe ochiul căldurii fluide
din anotimpul amurgului zilei de vară,
ești o poetă a amintirii ce mă emană în noi,
în scorbura aceea
un singur sâmbure mut
sisific își vaită vecia