sfredelesc cu gândul într-un curcubeu
armonii multicolore ascund fatalitatea
fluturi albi dansează la mine-n decolteu
simfonia cerului cerne normalitatea.

a trecut furtuna grindina s-a topit
în raze iubitoare în freamătul solar
universul meu romantic nu e răvășit
de fulgere de tunet de chin și amar.

nu vreau să cred în moartea de seninătăți
nu vreau să fiu în fericire superficială
unesc lumea cu soarele, respir clarități
din gândirea demiurgului sacră, ideală.

alung umbrele din mine și obscurități
cu lumini armonizate de muzica siderală.