orașul are ligamentele rupte.
e un organism care se împrăștie
din ce în ce în ce mai mult

în fiecare zi în care străzile sale erup.

privind de pe google maps fluxurile de aer
înaintează încet/ suntem grefe lipite de blocurile sale.

suntem aceste organisme cu oase mici care ne dor.
dar noaptea o să vină curând și or să ne
cuprindă visele. sunt singură aici fără tine și

te visez. acesta e un poem de dragoste pentru tine.

mă lipesc de pielea ta ca o boală autoimună.
orașul continuă să se dezmebreze sub ochii mei
și eu dorm. în vis continuă să fie dragoste dar
totul continuă să se rupă.
totul ca și cum
aș fi în realitate. organisme care se separă
de organismele mamă, într-o nefirească liniște,
în tăcere.