soarele încearcă să intre prin storurile trase
noaptea doarme dusă printre sticlele goale
cap greu gură uscată memorie rușinos dezertată
of viață tu femeie păcătoasă încă știi drumul spre casă
în fiecare dimineață mi te ghemuiești grea la piept
la naiba
am obosit să mă iert
închid ochii
mă las moale
trecutul se deșiră încet
poză după poză
între noi golul
se strânge într-un punct
și când în sfârșit să te ajung
trupul se încleștează ca un pumn gata să atace dușmanul nevăzut
o sută de bătălii pe minut pentru o zi ce va fi câștigată degeaba
căci te-am pierdut
la celălalt capăt al sângelui
într-un ghem dureros cu care se joacă o iubire de pluș