străbat din pietre aburi în dantele
spre cerul trandafir cu stele spinii
când noaptea-i crește-n liniștea tulpinii
și tu te-ntorci în clipa vieții mele.

având în văz o zodie-a luminii
îți tălmăcesc o rouă-n zori în piele
renașterea tenebrele să-și spele
și vin amiezi de zarvă și opinii.

pe seară-i soarele-n hemoragie
deasupra unui aer putrezit
fiind în piepturi stârv de nostalgie.

ci între noi distanțe-am îmblânzit
prin timp domol, cu pete de vecie
și brâul tot ne este desfrunzit.