Nu ați crezut că moartea zace-n noi,
că-și are cuibul veșted în uitare,
că se trezește-atunci când omul moare
și îi aruncă trupul la gunoi.

Că se re-ntoarce, nu-i o întâmplare:
e adevărul grav din orice soi
și se revarsă-n tot ca un șuvoi
de neputință, boală și oroare.

Nu v-am convins, sunt sigur, dar nu vreau
să zdruncin lumea voastră opulentă!
Și-o să repet în timp ce o să beau,

înlănțuit de starea aferentă:
ce este moartea - o străinătate
și cea mai populată dintre toate.