dincolo de toate contează ce știu
din toate amintirile.

înconjurat de morți
trăiesc zilele unui om pus la încercare
după chipul și asemănarea sentimentelor
greu de stăpânit
iubirea făcea să mă-mbăt,
nu cu prietenii,
singur
Dumnezeu rămânea cu gura căscată:
nu mai am ce să te-nvăț.

să te simți frumoasă și tânără,
promiteam că voi lua legătura cu familia,
în ciuda faptului că nu mai exista apă lichidă,
soarele îmi amintește de tata,
nu zâmbea niciodată.

atunci când civilii au devenit prețioși,
în zona de conflict,
mă uitam la fața lor până am văzut acel lucru periculos,
dragostea -
un om care se aruncă în săbiile întinse de valuri,
zburdalnice nimfe cu dinții prelungiți în jurul catargelor
frânte de chitul plătit să-l salveze pe Iona.

probabil n-a fost scopul unui creștin, dar am procedat
bine
n-o să înțeleg niciodată,
iubirea
mă transformă într-o casă din bârne,
ceea ce mă apropie mai mult
de țările subdezvoltate decât de mileniul
pe care pretind că-l reprezint.

sunt tânăr,
precis o să-mi treacă.