Prezentul mi-e praf și trecutul cenușă
Pereții de cretă-au nuanțe de gri
Recitesc o poveste sinucigașă
Afară nu-i noapte dar nu este nici zi

Igrasii desenează hărți pe perete
Niște umbre sinistre pe zid se preling
Am scrisori de fum prin sertare secrete
Și ziua de noapte nu mai pot s-o disting

Mă târăsc s-ajung mai aproape de ușă
Ca să pot evada din cavoul morbid
În urmă las drumul de scrum și cenușă
Iar pașii îmi scrâșnesc prin orașul arid