Vara, întru hărnicie,
A copt fructele în poală,
Și a fiert cu dibăcie,
Bălțile ca într-o oală.

Cu surâs de raze iată,
A pictat în strat, legume,
Ca toamna încovoiată,
Să le strângă-n prag de brume.

Caldă, ba dogoritoare,
Uneori o filantroapă,
A dat ploi ca-n sărbătoare,
Ce-au făcut pământul, apă.

A pus lanului foșnire,
Și veșmânte aurite,
Prepelițelor mâhnire,
Că-s de treier prigonite...

Și-n pănușe foșnitoare,
A ascuns vara, minune,
Boabe mici și gălbioare
De porumb, da și tăciune.

Îți iubesc vară, căldura,
Hărnicia, roua, floarea,
Dealul când mă dau de-a dura,
Și-ți strivesc din brâu, cicoarea.