De ce Doamne ni l-ai luat, era singurul băiat,
Ni l-ai luat în floarea vieții, i-ai rupt anii tinereții.
L-ai luat de tînăr băiat, era singur ne însurat,
Avea patruzeci și cinci de ani, putea să trăiască ani.

De ce Doamne ni l-ai luat, ne-ai lăsat neajutorați,
Sîntem bătrîni și bolnavi, am rămas ai bolii sclavi.
Boala asta nemiloasă ni l-a luat Doamne de - acasă,
Ni l-ai luat din mîna noastră și l-ai dus la altă casă.

De ce Doamne ni l-ai luat și l-ai dus la tine acasă,
La o casă întunecoasă, fără uși, fără fereastră.
Cimitiru-i va fi casă pentru următoarea viață,
Este viața de apoi, acolo venim și noi.

De ce Doamne ni l-ai luat rămînem îndurerați,
Sîntem bătrîni și bolnavi și noi rău ne chinuim,
Căci de acum pînă murim, noi la el o să venim.
Să-i aprindem lumînări, candela și multe flori.

dodorel62 - Severin