Era într-o după amiază cu soare și căldură,
Cînd îngerii din ceruri la mine toți veniră.
Și cu o voce caldă, cu toți cîntînd în cor,
Ei au venit mă ia, de acuma sînt al lor.

Tu mamă ești bătrînă și tu tată la fel,
De acum vă rog nu-l plîngeți pe-al vostru băiețel.
Atît a fost să fie, ca eu să mai trăiesc,
Pe acest frumos pămînt, voi să mă aveți în gînd.

Cavoul meu mă așteaptă, cu roze și petale,
Acolo lîngă cruce îmi arde o lumînare.
Zăresc alături mama, pe neamuri și pe tata,
Iar clopotul din turlă bătea în ziua asta.

Să nu pun la trudire, groparii ce-au săpat,
Mormîntul care-acuma mi-e liniște și pat.
Să nu o văd pe mama, cum plînge și suspină,
Cum cade de durere, la cruce ea se-nchină.

Se închină acum cu toții, iar cei mai tari privesc,
Aruncă acum pămînt pe-un suflet omenesc.
Vreo trei băieți mai tineri și bunul tatăl meu,
O țin de braț pe mama ce țipă și ie rău.

Căci și-a văzut băiatul de tînăr el plecînd,
Lăsînd în urmă totul intrînd acu în mormînt.
Și nu putea concepe căci nu-l va mai vedea,
Odată ce capacul sicriul vă închidea.

Cînd zilnic veți veni, la mine la mormînt,
Părinții mei să știți că aicea sub pămînt.
E al vostru fiu ce tînăr la Domnul el s-a dus,
Lăsînd în urma lui un gol și-un dor nespus.

dodorel62 - Severin